"Din realitatea cu atheneuri, caberneturi şi maşini."

Sorana Strat

Din străfundul gândirii

Posted by tocsica on May 17, 2010

Dacă ai prinde peştişorul de aur şi ţi-ar spune că îţi îndeplineşte o dorinţă, una singură, orice vrei tu, ce i-ai cere?

Eu i-aş cere încă 1000 de dorinţe.

Vă las c-o melodie.

Hess is more – Yes boss

Posted in Diverse, Gânduri, Muzică | 3 Comments »

Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui…

Posted by tocsica on May 11, 2010

Am trăit atâta vreme doar din vise
Le-adunam în inimă şi le vindeam
Le vindeam mereu pe o nimica toată
Dar în sinea mea ce mult mă bucuram
Când în schimbul unui vis primeam un zâmbet
Din acel surâs mai plămădeam un vis
Însă lumea s-a schimbat şi pe-alte drumuri s-a grăbit
Sau poate numai eu am obosit un pic

Închid uşa, sting lumina, trag oblonul şi încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu ştiu încă
În Apus sau în Orient
Tu iubito află astăzi c-ai fost ultimul client
Închid uşa, sting lumina, trag oblonul şi încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu ştiu încă
În Apus sau în Orient
Ai fost ultimul client

Eu găseam adeseori într-o privire
Care se însenina când povestea
Bucuria de a merge mai departe
Şi-alte vise altor inimi le vindeam
Le dădeam pe câte-o strângere de mână
Şi visam să fac un om mai fericit
Însa lumea s-a schimbat
Şi azi se vând numai pe bani şi vise şi iubiri şi suflete şi ani

Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui…

Ştefan Iordache – Magazinul de vise

Posted in Artă nebună, Muzică | 2 Comments »

Am plecat la Vama Veche cu sărutul în ureche…

Posted by tocsica on May 4, 2010

… şi-am venit din Vama Veche cu nisipul în ureche.

De joi dimineaţă până duminică seară, 4 zile de dezmăţ. A fost bine, la cort în sacul de dormit, cu bere răsuflată la micul dejun şi pateu cu caşcaval şi nisip la prânz. Însă am ajuns la o concluzie. Am îmbătrânit, nu mă mai duce spatele ca-n tinereţe. Motiv pentru care anunţ naţiunea că anul acesta a fost ultimul în care Expiratul a avut minunata privelişte a cortului meu.

Ce pot să vă spun? A fost frumos, cu foc de tabără, chitară şi prieteni dragi, însă mult prea full pentru gustul meu. Toată populaţia de pe lume adunată acolo, de la cocalari, minimalişti, tranceri şi houseri până la punkeri şi rockeri, toţi şi-au rupt buzunarele cu berile la supra-preţ şi intrările exagerat de mari la concerte. Că tot veni vorba de intrări la concerte, 40 de lei la Iris. Se pare că Minculescu după ce-a înviat, a hotărât să ne bage pe noi în groapă. Băi Cristi, cu patruj’ de lei beam 8 beri şi cântam mai bine ca tine Baby! Dar aşa, per ansamblu, mi-a plăcut. La anu’ însă voi sărbători 1 mai în pat la mine acasă, cu un film şi-un pahar de Cabernet Sauvignon. Fiţe!

Şi-o melodie, în ton cu evenimentele…

Vama Veche – Vama Veche

Posted in Diverse, Fotografii, Muzică | 9 Comments »

Eşti tu.

Posted by tocsica on April 23, 2010

Cu fiecare cuvânt, un mic ocean de furtuni descinde dintre cele două ziduri bombate, curbate oximoronic şi ameţitor. Ca un lanţ semiotic de silabe imagistice, împletite cu respirări sacadate şi inegale, absorbite în aer.
E aproape de nebunie, cum se lovesc mut formând granule de altercaţii sonore.
În fiecare dimineaţă mă întreb de ce nu-mi pot mişca genunchii şi de ce îmi revin în minte replici alandala, frânturi de amintiri ce aşteaptă să fie trăite, zvâcnind nervos dintre aşternuturile calde, ca o pătură de flori de nu-mă-uita. “Mai vrei cafea?”, “Eşti sărată astăzi.”, “Îmi place când zâmbeşti.”, “Nu mai vorbi.”
Nu mai vorbi, nu mai vorbi, nu mai vorbi. Scrie-mi cu buzele pe umăr povestea ta, scrijeleşte-mi cu dinţii breteaua subţire şi numără-mi porii cu răsuflarea. Fără atingeri, fără timp şi fără să-mi vorbeşti.
Ti-au adormit buzele la mine-n suflet. E dimineaţă, e sâmbătă, eşti tu.

Posted in Artă nebună, Gânduri | 1 Comment »

Nu poate fi haos la infinit.

Posted by tocsica on February 24, 2010

Să spui că pentru tine nu contează că timpul trece alert pe lângă tine. Că lucrurile se aşeză, cu sau fără voia ta. Nu poate fi haos la infinit. 

Există o ordine firească, şi o ştii chiar şi atunci când n-o ştii. Tu nu eşti plămădit din indiferenţă, dar ţi-o asumi, ca pe un rid născut înainte de vreme. Şi nu e greşit, nu e nici măcar greu. E ca un exerciţiu de voinţă, să vrei să nu mai vrei.

Nu poeţii au creat metafora, ci metafora a creat pe poeţi – metafora vieţii, metafora voinţei, a răbdării şi a lepădării de sine.

Lucrurile se aşează. Mai bine sau mai rău, în locuri greşite sau aproape perfecte, în colţuri rupte de realitate şi-n unghere strâmte şi întunecate.

Nu poţi opri procesul. E lung, complicat şi deşirat, iar a-l înţelege ar presupune resurse ale căror surse sunt imuabile.

Nu poate fi haos la infinit.

Posted in Gânduri | 17 Comments »