"Din realitatea cu atheneuri, caberneturi şi maşini."

Sorana Strat

Archive for the ‘Muzică’ Category

Duminica de ieri

Posted by tocsica on June 20, 2010

Să vă povestesc cum a decurs duminica tocsicităţii sale.

Am urcat în maşină la 9 dimineaţa. Înainte am băut prea puţină cafea, aşezată de-a curmezişul în stomac. Am pornit la drum şi am dormit în maşină. M-am trezit în Botoşani cu o durere de cap cât China. Am oprit la un OMV unde am băut o altă cafea. I-am înjurat, i-am făcut ţigani şi hoţi împuţiţi, descoperind că espresso-ul nu-şi merita suprapreţul. Am urcat în maşină şi am ajuns la Ipoteşti. Am parcat maşina şi a început ploaia. Am stat în maşină, am fumat o ţigară, am admirat pădurea. Între timp s-a oprit ploaia. Am ieşit din maşină şi am pornit pe drum, prin pădure, şi ajuns la lac. În prealabil mi s-au promis nuferi galbeni, paradis pierdut, oază de linişte, muza lui Eminescu din poezia Lacul. Am găsit nuferi neînfloriţi, pet-uri plutind în apă şi miliarde de tânţari agresivi. Am înconjurat lacul, am făcut cateva poze, l-am înjurat Eminescu şi m-am întors la maşină la fel de pragmatică şi neinspirată. Am ajuns la casa memorială, şi o voce interioară îmi şoptea să intru. A pornit o ploaie torenţială şi am abandonat ideea la fel de repede cum o îmbrăţişasem. Am oprit pe drum, am făcut picnic, am mâncat şniţel cu castravete, am admirat pădurea şi mi-am învins instinctul natural de-a mă pişa în boscheţii patriei. Am ajuns la Dorohoi, la o mănăstire de călugări care, zic eu, era abandonată. Pentru că, în primul rând, în curte exista o construcţie care părea începută acum 100 de ani şi neterminată. În biserica propriu-zisă nu era nici urmă de călugăr, ci (şi nu glumesc absolut deloc) un CD care cânta o slujbă bisericească. Absolut sinistru. La un moment-dat a apărut o tanti pe acolo, care părea un fel de femeia pădurilor. Chestia mişto a fost că era un candelabru absolut superb, care semăna cu cel din The Phantom of the Opera, acela care pică chiar la începutul filmului. I-am făcut vreo 50 de poze la candelabrul cu pricina, urmărită fiind cu mare atenţia de femeia pădurii. Am aprins lumânări, m-am pozat cu fântâna din curte, am mirosit un trandafir şi-am plecat. În drum spre casă, ne-am oprit undeva în Botoşani la nişte neamuri pe care nu le-am mai văzut de ani de zile, şi mi-am revăzut primul meu fin botezat de mine, după vreo 7 ani. Finul meu este mai înalt decât mine cu 1 cap jumate şi cred că dacă-mi dă o palmă, ma duc de-a dura. Absolut adorabil puştiul, de altfel. Am băut un pahar de vin şi ne-am hlizit la umbra nucului, le-am admirat curtea, am mâncat câteva cireşe amare direct de pe copac, am ronţăit un cârlionţ din ală acru de la viţa de vie şi m-am întors acasă.

Chiar a fost o duminică mişto!

Şşşşş! Ascultaţi!

Tatiana Stepa – Duminica de ieri

 

Posted in Diverse, Muzică | 1 Comment »

Răspunde-mi cine-s mai frumoşi… Oamenii, ploaia?

Posted by tocsica on June 1, 2010

Îmi place ploaia. Îmi place ploaia liniştită, fără furtună, copaci rupţi, tunete sau fulgere. Îmi place să mă plouă pe umeri, să îmi intre picăturile în ochi şi să mă ud la picioare.

De câteva zile stau sub un nor negru, care pare că nu mai vrea să plece. S-a instalat deasupra blocului meu, şi plânge pe mine în fiecare zi. Doar peste blocul meu. 10 metri mai în faţă e senin. 10 metri mai în faţă poţi să faci plajă. Mă plângeam săptămâna trecută că degeaba ascult Omul Plajei, pentru că la mine soarele chiar răsare din blocul de vis-a-vis, dimineaţa la 7:30. Nu mai e cazul, însă. De câteva zile norul meu mă plânge. Constant, fără întreruperi, fără pauze de suspine, fără pauze de respiro.

Mereu mi-a plăcut ploaia. Ploaia spală tot. Spală străzile, spală oamenii, spală gândurile. Şi miroase frumos, miroase a curat, miroase a… ploaie. De fiecare dată când plouă, îmi amintesc de o scenă pe care am văzut-o acum câţiva ani. Eram în Iaşi, într-o noapte târziu. Citeam Ordinea cuvintelor, de Nichita Stănescu. La un moment-dat am auzit nişte ţipete înfundate afară. Am ieşit la geam să mă uit. Un băiat fugea după o fată. A prins-o de mână şi-a tras-o aproape de el, strângând-o tare la piept. Cred că plângea. Cred că amândoi plângeau. Nu-mi puteam da seama, pentru că ploaia spăla tot. S-au aşezat pe nişte scări. Ea şi-a pus capul pe umărul lui, tremurând, şi el a cuprins-o. Era frig. Era târziu. Erau uzi. M-am întors în pat, cu cartea mea. După vreo oră am ieşit la geam din nou. Băiatul era singur. S-a ridicat de pe scări, cu o cutiuţă în mână. A deschis-o şi-a scos din ea ceea ce părea a fi un inel. L-a aruncat peste garaje, undeva departe, cu un gest plin de furie şi durere, şi apoi a plecat. L-am privit până când trupul lui a devenit doar o umbră ştearsă pe strada udă. Se oprise ploaia.

Şi-o melodie.

Nicu Alifantis – Ploaie în luna lui marte

Şi ştiţi ce? Dacă stau mai bine să mă gândesc, chiar era luna martie.

Posted in Diverse, Gânduri, Muzică | 2 Comments »

Din străfundul gândirii

Posted by tocsica on May 17, 2010

Dacă ai prinde peştişorul de aur şi ţi-ar spune că îţi îndeplineşte o dorinţă, una singură, orice vrei tu, ce i-ai cere?

Eu i-aş cere încă 1000 de dorinţe.

Vă las c-o melodie.

Hess is more – Yes boss

Posted in Diverse, Gânduri, Muzică | 3 Comments »

Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui…

Posted by tocsica on May 11, 2010

Am trăit atâta vreme doar din vise
Le-adunam în inimă şi le vindeam
Le vindeam mereu pe o nimica toată
Dar în sinea mea ce mult mă bucuram
Când în schimbul unui vis primeam un zâmbet
Din acel surâs mai plămădeam un vis
Însă lumea s-a schimbat şi pe-alte drumuri s-a grăbit
Sau poate numai eu am obosit un pic

Închid uşa, sting lumina, trag oblonul şi încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu ştiu încă
În Apus sau în Orient
Tu iubito află astăzi c-ai fost ultimul client
Închid uşa, sting lumina, trag oblonul şi încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu ştiu încă
În Apus sau în Orient
Ai fost ultimul client

Eu găseam adeseori într-o privire
Care se însenina când povestea
Bucuria de a merge mai departe
Şi-alte vise altor inimi le vindeam
Le dădeam pe câte-o strângere de mână
Şi visam să fac un om mai fericit
Însa lumea s-a schimbat
Şi azi se vând numai pe bani şi vise şi iubiri şi suflete şi ani

Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui…

Ştefan Iordache – Magazinul de vise

Posted in Artă nebună, Muzică | 2 Comments »

Am plecat la Vama Veche cu sărutul în ureche…

Posted by tocsica on May 4, 2010

… şi-am venit din Vama Veche cu nisipul în ureche.

De joi dimineaţă până duminică seară, 4 zile de dezmăţ. A fost bine, la cort în sacul de dormit, cu bere răsuflată la micul dejun şi pateu cu caşcaval şi nisip la prânz. Însă am ajuns la o concluzie. Am îmbătrânit, nu mă mai duce spatele ca-n tinereţe. Motiv pentru care anunţ naţiunea că anul acesta a fost ultimul în care Expiratul a avut minunata privelişte a cortului meu.

Ce pot să vă spun? A fost frumos, cu foc de tabără, chitară şi prieteni dragi, însă mult prea full pentru gustul meu. Toată populaţia de pe lume adunată acolo, de la cocalari, minimalişti, tranceri şi houseri până la punkeri şi rockeri, toţi şi-au rupt buzunarele cu berile la supra-preţ şi intrările exagerat de mari la concerte. Că tot veni vorba de intrări la concerte, 40 de lei la Iris. Se pare că Minculescu după ce-a înviat, a hotărât să ne bage pe noi în groapă. Băi Cristi, cu patruj’ de lei beam 8 beri şi cântam mai bine ca tine Baby! Dar aşa, per ansamblu, mi-a plăcut. La anu’ însă voi sărbători 1 mai în pat la mine acasă, cu un film şi-un pahar de Cabernet Sauvignon. Fiţe!

Şi-o melodie, în ton cu evenimentele…

Vama Veche – Vama Veche

Posted in Diverse, Fotografii, Muzică | 9 Comments »