"Din realitatea cu atheneuri, caberneturi şi maşini."

Sorana Strat

Duminica de ieri

Posted by tocsica on June 20, 2010

Să vă povestesc cum a decurs duminica tocsicităţii sale.

Am urcat în maşină la 9 dimineaţa. Înainte am băut prea puţină cafea, aşezată de-a curmezişul în stomac. Am pornit la drum şi am dormit în maşină. M-am trezit în Botoşani cu o durere de cap cât China. Am oprit la un OMV unde am băut o altă cafea. I-am înjurat, i-am făcut ţigani şi hoţi împuţiţi, descoperind că espresso-ul nu-şi merita suprapreţul. Am urcat în maşină şi am ajuns la Ipoteşti. Am parcat maşina şi a început ploaia. Am stat în maşină, am fumat o ţigară, am admirat pădurea. Între timp s-a oprit ploaia. Am ieşit din maşină şi am pornit pe drum, prin pădure, şi ajuns la lac. În prealabil mi s-au promis nuferi galbeni, paradis pierdut, oază de linişte, muza lui Eminescu din poezia Lacul. Am găsit nuferi neînfloriţi, pet-uri plutind în apă şi miliarde de tânţari agresivi. Am înconjurat lacul, am făcut cateva poze, l-am înjurat Eminescu şi m-am întors la maşină la fel de pragmatică şi neinspirată. Am ajuns la casa memorială, şi o voce interioară îmi şoptea să intru. A pornit o ploaie torenţială şi am abandonat ideea la fel de repede cum o îmbrăţişasem. Am oprit pe drum, am făcut picnic, am mâncat şniţel cu castravete, am admirat pădurea şi mi-am învins instinctul natural de-a mă pişa în boscheţii patriei. Am ajuns la Dorohoi, la o mănăstire de călugări care, zic eu, era abandonată. Pentru că, în primul rând, în curte exista o construcţie care părea începută acum 100 de ani şi neterminată. În biserica propriu-zisă nu era nici urmă de călugăr, ci (şi nu glumesc absolut deloc) un CD care cânta o slujbă bisericească. Absolut sinistru. La un moment-dat a apărut o tanti pe acolo, care părea un fel de femeia pădurilor. Chestia mişto a fost că era un candelabru absolut superb, care semăna cu cel din The Phantom of the Opera, acela care pică chiar la începutul filmului. I-am făcut vreo 50 de poze la candelabrul cu pricina, urmărită fiind cu mare atenţia de femeia pădurii. Am aprins lumânări, m-am pozat cu fântâna din curte, am mirosit un trandafir şi-am plecat. În drum spre casă, ne-am oprit undeva în Botoşani la nişte neamuri pe care nu le-am mai văzut de ani de zile, şi mi-am revăzut primul meu fin botezat de mine, după vreo 7 ani. Finul meu este mai înalt decât mine cu 1 cap jumate şi cred că dacă-mi dă o palmă, ma duc de-a dura. Absolut adorabil puştiul, de altfel. Am băut un pahar de vin şi ne-am hlizit la umbra nucului, le-am admirat curtea, am mâncat câteva cireşe amare direct de pe copac, am ronţăit un cârlionţ din ală acru de la viţa de vie şi m-am întors acasă.

Chiar a fost o duminică mişto!

Şşşşş! Ascultaţi!

Tatiana Stepa – Duminica de ieri

 

Advertisements

One Response to “Duminica de ieri”

  1. Angela said

    De ce nu te-ai pişat în boscheţi, că doar nu aruncai cu pet-uri. Plus că o ieşire în natură, nu e nimic fără o pişare în aer liber :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: