"Din realitatea cu atheneuri, caberneturi şi maşini."

Sorana Strat

Archive for December, 2009

Căţălu’

Posted by tocsica on December 30, 2009

Eu şi mama în bucătărie, la o ţigară, scormonind într-una din casetele ei cu bijuterii din aur. Okay, recunosc, numai eu scormoneam. Şi exclamam: “Vreau şi inelul ăsta… ah, şi brăţara asta! Mvai, ce frumoşi sunt cerceii ăştia! Uite, şi pandativul ăsta!… ” (în condiţiile în care eu nu port aur, numai argint)

Mama, exasperată de ghimonul care făcea vraişte în caseta cu pricina, spune cu un calm ieşit din comun: “Dacâ mă inervezî, îţ dau căţălu’… şî ti oblig sâ-l porţî!” … Pauză 3 secunde, apoi HAHAHAHAHAHAHAHAHA KWJSHKAJSIUZUAHXZGXAKJXUSDS! Aia fiind eu, care făceam aşa. De ce? Deoarece căţălu’ este o broşă cu un câine şoricar albastru care are ca suport o bucata de ceva alb sidefat. Este foarte urât, cu alte cuvinte. Mama continuă: “Nu râdi ca proasta la pulâ, câ asta îi bijuterie veche, di prin ’65. O purtam eu când eram la grădiniţâ!” Eu în continuare HAHAHAHAHAHAHA!

Mai râdem noi, mai glumim, şi la un moment-dat mă potolesc eu cu luatul chestiilor din casetă, considerând că am “adunat” destul aur încât să nu mai muncesc o viaţă jumate’. Meditez eu ce meditez, şi apoi dau buzna peste mama în baie: “Auzi blondo, m-am gândit… dacă mă mai ameninţi că mă laşi să mor de foame, te ameninţ şi eu că-ţi amanetez aurul!”… Mama: “Mai bini amanetezî căţălu’! Îi bijuterie veche!” Şi eu iar HAHAHAHAHAHAHAHAHA!

Toată ziua a fost cu hăhăială. Frumos, foarte frumos.

Advertisements

Posted in Diverse | 1 Comment »

You can’t say I’m not trying.

Posted by tocsica on December 24, 2009

În ultima pătrăţică de Heidi cu alune, în ceasul electronic de pe cuptorul cu microunde, în vinul roşu, în beţişorul parfumat de pe noptieră, în faţa de masă cu Moş Crăciun, în chitara uitată în husă, în geanta de la laptop, în floarea cu nume complicat de lângă televizor, în clopoţeii de pe raftul doi, în pantalonii negri lăsaţi pe spătarul scaunului, în îngeraşul cu lumânare de pe masă, în aşternutul ars cu ţigara, în cutia de sub bibliotecă, în lampa aprinsă, te văd în toate. Eşti în fiecare colţ de cameră. Şi nu eşti nicăieri.

E ajun de Crăciun.

Şi vă doresc tot ce e bun şi frumos.

Iar pentru tine, Marketa Irglova – The hill.

Posted in Gânduri, Muzică | Leave a Comment »

Nu te merită.

Posted by tocsica on December 22, 2009

You’re moving too fast for me
And I can’t keep up with you.
Maybe if you slowed down for me,
I could see you’re only telling
Lies, lies, lies…
Breaking us down with your
Lies, lies, lies…
When will you learn?!

Posted in Gânduri | Leave a Comment »

Că mă iubeşti o ştii şi tu…

Posted by tocsica on December 8, 2009

… dar tot îţi spui că nu şi nu.

După şase ani de când privirile li s-au intersectat prima oară, a rămas singură cu el într-o bucătărie cu uşă fără clanţă şi fără perdea la geam, într-o dimineaţă de decembrie întunecat. Două ceşti de cafea, două pachete de ţigări şi o chitară. Au râs mult şi au povestit întâmplări nefericite de la stomatologi. În încăperea luminată prost, de soarele filtrat prin geamul prăfuit, doi ochi albaştri numărau linguriţele de zăhar puse în ceaşca de cafea. Lumea întreagă s-a oprit pentru câteva secunde şi tot frumosul s-a concentrat în irisul de safir, brăzdat de genele dese. Din husa gri cu aer mistic a scos Ibanezul negru, într-un gest lung şi delicat, lăsând-o sprijinită de caloriferul rece. Au zdrăngănit piese vechi şi noi, ca doi folkişti bătrâni şi înţelepţi, preţ de câteva ceasuri. Şi-au amintit de prima ieşire în parc şi de primele cuvinte frumoase rostite de sufletul din spatele ochilor albaştri. Şi-au amintit de prima dezamăgire, de certurile stupide şi de împăcările înflăcărate.

Şi a fost un moment, a durat numai câteva secunde, o clipă aproape insesizabilă. O privire atât de adâncă, de disperată, de aprinsă şi de sfintecătoare încât ar fi putut sparge şi cel mai gros zid. Cu faţa scăldată în cel mai pur şi sincer zâmbet, i-a cântat o piesă care părea scrisă de el, pentru ea. Şi-a înfrânat lacrimile şi i-a zâmbit şi ea, singurul lucru decent pe care l-ar fi putut face. Şi toate cuvintele i s-au oprit în gât, orice urmă de raţiune dispăruse, iar sufletul creţ se zbătea într-o mare de amintiri.

S-au despărţit într-o îmbrăţişare lungă şi strânsă, iar apoi fiecare a plecat în drumul său, ca de fiecare dată.

Piesa era a lui Walter Ghicolescu, Iubire confuză.

Posted in Diverse, Gânduri, Muzică | 4 Comments »

Să ne logodim iubito, sus în vârful muntelui…

Posted by tocsica on December 3, 2009

Era 30 decembrie, acum 3 ani. Aveam o groază de treabă, dar eram dominată de un entuziasm ieşit din comun. Mai aruncam câte un ochi la telefon, doar-doar sună şi am motiv să ies. Zăpada era cât casa, gerul aprig şi geamurile aburite. Pe la 6 seara am auzit un ţârâit de undeva din dormitor. Am alergat, luând înainte covoare, fotolii şi uşi şi-am răspuns.

-Ce faci, te-am deranjat?

-Nu, eram prin casă.

-În seara asta e deschis Muzeul de Istorie din cadrul Palatului Culturii. Vrei să mergem?

-Da!

Şi am mers. Ne-am bătut cu zăpadă şi am băut vin fiert, iar apoi am fost la muzeu. Pe 30 decembrie. Era gol, absolut nimeni în afară de noi. Nu-mi amintesc ce-am văzut, dar îmi amintesc cum mă ţinea de mână şi cum îi tremurau paşii. Mă privea printre obiectele de sute de ani şi zâmbea blând şi cald. Îi străluceau ochii în toate vitrinele, şi erau mai verzi decât ştiam eu. La ieşire s-a împiedicat de un covor strâmb şi s-a oprit cu omoplatul într-o uşă veche şi masivă. Am început să râd şi mi-a spus să fugim la munte. Am tăcut amândoi până în staţie, cu degetele împletite şi gândul pe vârful muntelui. M-am urcat în tramvai şi m-a privit până m-am îndepărtat. Aveam obrajii roşii, dar nu ştiu de ce… De la frig sau de la el. Sau de la amandoi.

Să ne logodim iubite, sus la mama dracului!

Şi-o melodie.

Mihai Mărgineanu – Când te scuturi de zăpadă

Posted in Diverse, Gânduri, Muzică | 3 Comments »